Proteinele în urină: ce înseamnă proteinuria și ce urmează

Proteinele în urină, numite în limbaj medical proteinurie, sunt unul dintre rezultatele care sperie cel mai des la citirea unui sumar de urină. O bandeletă care arată „proteine: prezente” nu înseamnă automat o boală de rinichi, dar nici nu se ignoră. Rinichii funcționează ca un filtru fin: lasă să treacă apa și deșeurile, dar rețin proteinele utile organismului, iar când filtrul este suprasolicitat sau lezat, o parte din ele ajunge în urină.

Mai jos vezi ce înseamnă concret proteinuria, cum se măsoară, ce o poate provoca și cum te pregătești pentru o nouă recoltare. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc consultul medical.

Ce înseamnă proteinuria și când este considerată anormală

Proteinuria înseamnă prezența în urină a unei cantități de proteine mai mari decât cea pe care o elimină în mod normal un organism sănătos. O urină obișnuită conține doar urme de proteine, care nu se văd la bandeletă. Cea mai frecventă proteină eliminată este albumina, o proteină produsă în ficat și prezentă din abundență în sânge.

Laboratorul raportează rezultatul în două feluri: calitativ („negativ”, „urme”, „+”, „++”, „+++”) sau cantitativ, în miligrame pe decilitru ori pe 24 de ore. Semnele „+” de pe bandeletă sunt orientative și depind de cât de diluată este urina: aceeași cantitate de proteină pare mai mică într-o urină foarte diluată și mai mare într-una concentrată. Detalii despre citirea celorlalte rânduri din sumar găsești în ghidul complet despre sumarul de urină.

Cum se depistează și se măsoară proteinele în urină

Proteinuria se depistează prima dată la bandeleta din sumarul de urină, apoi se confirmă și se cuantifică prin teste dedicate. Alegerea testului depinde de ce vrea medicul să afle.

Proba de 24 de ore este mai incomodă, dar foarte utilă; cum se colectează corect, ai explicat în articolul despre urina din 24 de ore. Pentru cantități mici, dar importante, de albumină se folosește un test separat, descris în materialul despre microalbuminurie.

Care sunt cauzele proteinelor în urină

Cauzele proteinuriei se împart în două mari grupe: cele trecătoare, fără legătură cu o boală, și cele care țin de rinichi sau de alte afecțiuni. Un singur rezultat pozitiv nu spune în ce grupă te afli, de aceea medicii repetă testul.

Cauze trecătoare

Unele situații cresc temporar pierderea de proteine, iar rezultatul revine la normal fără tratament:

• efortul fizic intens din ziua dinaintea recoltării;
• febra sau o infecție acută;
• deshidratarea, când urina devine foarte concentrată;
• expunerea la frig intens;
• stresul fizic puternic;
• poziția în picioare timp îndelungat, care poate da proteinurie ortostatică, mai des la adolescenți.

Cauze care țin de rinichi sau de alte boli

Când proteinuria persistă la mai multe determinări, medicul caută o explicație mai profundă. Printre cauzele posibile se numără bolile care afectează glomerulii (unitățile de filtrare din rinichi), diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, infecțiile urinare repetate, unele medicamente și, în sarcină, afecțiuni care necesită urmărire atentă. De aceea proteinuria nu se judecă singură, ci împreună cu tensiunea, glicemia și funcția rinichilor, de exemplu cu creatinina și eGFR-ul.

Atenție: Proteinele în urină asociate cu umflături la picioare sau în jurul ochilor, urină foarte spumoasă, tensiune mărită sau scădere rapidă în greutate cer o evaluare medicală fără amânare.

Cum te pregătești pentru o recoltare care să conteze

Rezultatul cel mai de încredere vine dintr-o probă luată corect, la distanță de un efort intens și fără contaminare. Câteva reguli practice:

1. Evită sportul intens și efortul prelungit în ziua de dinainte.
2. Bea apă obișnuită, fără excese, pentru ca urina să nu fie nici prea diluată, nici prea concentrată.
3. Dacă ești la menstruație, anunță laboratorul sau amână recoltarea, pentru că sângele poate da un rezultat fals pozitiv.
4. Recoltează din mijlocul jetului, după toaleta intimă, așa cum e explicat în articolul despre recoltarea corectă a urinei.
5. Spune medicului ce medicamente iei, inclusiv antiinflamatoare, pentru că unele pot influența rezultatul.

Ce faci dacă bandeleta arată proteine

Prima mișcare rezonabilă este să nu te grăbești cu verdicte și să repeți analiza în condiții bune, la câteva zile sau la indicația medicului. Dacă proteinele dispar, probabil a fost un episod trecător. Dacă rămân, medicul poate cere raportul proteină/creatinină, proteinuria pe 24 de ore, analize de sânge pentru rinichi și, la nevoie, o ecografie sau o trimitere la nefrolog.

Pregătește pentru consult o listă cu ce ai observat: urină spumoasă, edeme, valori ale tensiunii măsurate acasă, medicamentele luate și rezultatele anterioare. Un istoric ordonat ajută medicul să vadă dacă valorile urcă, scad sau stau pe loc.