Microalbuminuria este prezența în urină a unor cantități mici de albumină, o proteină din sânge care, la rinichii sănătoși, trece în urină doar în urme. Analiza care o pune în evidență este mult mai sensibilă decât bandeleta din sumarul de urină și se folosește mai ales pentru a urmări rinichii persoanelor cu diabet sau hipertensiune, la care primele modificări apar adesea fără niciun simptom.
În cele ce urmează afli ce măsoară concret analiza, cum se recoltează, cum se citește raportul albumină/creatinină și de ce un singur rezultat crescut nu ajunge pentru o decizie. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate; medicul de familie, diabetologul sau nefrologul interpretează rezultatul împreună cu restul analizelor tale.
Ce este albumina și de ce nu ar trebui să ajungă în urină
Albumina este cea mai abundentă proteină din plasma sângelui, produsă de ficat, cu rol în menținerea lichidelor în vase și în transportul multor substanțe. Pentru că moleculele ei sunt relativ mari și au sarcină electrică negativă, filtrul rinichilor le reține aproape în totalitate.
Filtrul renal este format din milioane de unități microscopice numite glomeruli. Când peretele lor este afectat, de exemplu de valori mari și persistente ale glicemiei sau ale tensiunii arteriale, devine mai permeabil și lasă să treacă mai multă albumină. Creșterea începe discret, cu cantități mici, și de aceea are nevoie de un test special ca să fie observată.
Pe lângă rolul de semnal pentru rinichi, albuminuria persistentă este asociată, în studiile medicale, cu un risc cardiovascular mai mare, motiv pentru care medicii o urmăresc și din această perspectivă.
De ce „microalbuminurie” și ce termen se folosește acum
Termenul „microalbuminurie” nu se referă la o albumină „mică”, ci la o cantitate mică de albumină, sub pragul pe care îl detectează bandeleta urinară obișnuită. Ghidurile internaționale de nefrologie recomandă astăzi denumirea de albuminurie moderat crescută, dar vechiul termen a rămas foarte răspândit pe bilete de trimitere și pe buletine.
Diferența față de proteinele din sumarul de urină este importantă:
- bandeleta obișnuită detectează albumina abia când aceasta este în cantitate mare;
- testul pentru microalbuminurie folosește o metodă imunologică, specifică albuminei, capabilă să măsoare cantități mult mai mici;
- „proteinele totale” din urină includ și alte proteine, nu doar albumina, și se măsoară printr-un test separat.
Așadar, un sumar de urină cu proteine „negativ” nu exclude albuminuria moderat crescută. Cum se citesc proteinele și ceilalți parametri ai bandeletei afli din ghidul complet despre sumarul de urină.
Cine are nevoie de această analiză
Analiza se recomandă mai ales persoanelor la care rinichii sunt expuși unui risc crescut, chiar dacă se simt bine. Decizia îi aparține medicului, dar situațiile obișnuite sunt:
- diabetul zaharat, de tip 1 sau de tip 2, la care analiza se face de regulă periodic, adesea anual;
- hipertensiunea arterială, mai ales când este greu de controlat;
- boala cronică de rinichi deja cunoscută, pentru urmărirea evoluției;
- bolile cardiovasculare sau un risc cardiovascular ridicat;
- antecedente familiale de boală renală sau alte situații pe care medicul le consideră relevante.
La persoanele cu diabet, rezultatul se citește împreună cu controlul glicemic pe termen lung, reflectat de hemoglobina glicată HbA1c.
Sfat: Dacă ai diabet sau hipertensiune și nu-ți amintești când ai făcut ultima dată această analiză, întreabă-l pe medicul de familie la următorul control. Testul se face dintr-o simplă probă de urină.
Cum se recoltează proba
Albuminuria se poate măsura din mai multe tipuri de probă, dar cea mai folosită este o probă de urină din prima urinare de dimineață, în care se determină raportul albumină/creatinină. Metoda e comodă și suficient de precisă pentru urmărirea de rutină.
| Tip de probă | Cum se face | Avantaje și limite |
|---|---|---|
| Prima urină de dimineață, raport albumină/creatinină | probă din jetul mijlociu, recipient steril | comodă, puțin influențată de cât ai băut; metoda preferată de rutină |
| Probă recoltată oricând în timpul zilei | probă unică, raport albumină/creatinină | practică, dar mai variabilă |
| Urina din 24 de ore | colectezi toată urina dintr-o zi | dă cantitatea totală eliminată, dar e mai greu de făcut corect |
| Urină pe un interval cronometrat | colectare peste noapte, cu ora notată | folosită mai rar |
Tehnica pentru proba de dimineață este aceeași ca la sumar: toaletă locală, jet mijlociu, recipient steril și transport rapid, așa cum explică ghidul despre recoltarea urinei. Dacă medicul cere colectarea pe 24 de ore, pașii, mai riguroși, sunt descriși în articolul despre urina din 24 de ore.
De ce se raportează la creatinină
Concentrația albuminei într-o probă unică depinde de cât de diluată este urina: dacă ai băut mult, iese mai mică; dacă ești deshidratat, mai mare. Creatinina urinară se elimină într-un ritm relativ constant, așa că raportul dintre albumină și creatinină „corectează” această diluție și face rezultatele comparabile de la o zi la alta.
Raportul albumină/creatinină: cum citești rezultatul
Rezultatul apare de obicei ca raport albumină/creatinină, în mg/g sau în mg/mmol, iar ghidurile internaționale îl împart în trei categorii. Pragurile de mai jos sunt orientative; laboratorul tău poate tipări valori sau unități ușor diferite, iar interpretarea finală aparține medicului.
| Categorie | Raport albumină/creatinină, orientativ | Echivalent orientativ pe 24 de ore | Denumire |
|---|---|---|---|
| A1 | sub 30 mg/g (sub 3 mg/mmol) | sub 30 mg/zi | normală sau ușor crescută |
| A2 | 30–300 mg/g (3–30 mg/mmol) | 30–300 mg/zi | moderat crescută, fosta „microalbuminurie” |
| A3 | peste 300 mg/g (peste 30 mg/mmol) | peste 300 mg/zi | sever crescută |
Atenție la unități: aceeași valoare arată foarte diferit în mg/g și în mg/mmol, iar unele buletine afișează doar concentrația albuminei, în mg/l, fără raport. Cum se fac conversiile și de ce contează unitatea de pe buletin afli din articolul despre unitățile de măsură din analize.
Ce poate crește trecător albumina din urină
Albumina din urină poate crește temporar din motive care nu țin de o afectare de durată a rinichilor. De aceea, înainte de recoltare este bine să eviți situațiile de mai jos sau să-i spui medicului dacă s-au petrecut.
| Situație | De ce poate influența |
|---|---|
| Efort fizic intens în ultimele 24 de ore | crește trecător filtrarea de proteine |
| Febră sau o infecție acută | modifică temporar permeabilitatea filtrului renal |
| Infecție urinară | adaugă proteine și celule în urină |
| Menstruația | sângele conține albumină |
| Glicemie foarte crescută în acea perioadă | poate crește temporar albuminuria |
| Tensiune arterială foarte mare, necontrolată | crește presiunea în glomeruli |
| Decompensarea unei insuficiențe cardiace | modifică circulația renală |
Dacă ai trecut recent printr-o viroză sau ai avut o zi cu efort neobișnuit, medicul poate recomanda amânarea analizei cu câteva zile. Pentru o listă mai largă a factorilor care pot denatura analizele, citește articolul despre factorii care influențează analizele.
De ce se repetă analiza și cum se confirmă
Albuminuria variază de la o zi la alta, așa că un singur rezultat crescut nu este suficient. Ghidurile recomandă, de regulă, ca o albuminurie să fie considerată persistentă doar dacă cel puțin două din trei determinări, făcute într-un interval de câteva luni, sunt crescute.
Pașii obișnuiți arată astfel:
- Primul rezultat crescut este notat, iar medicul verifică dacă a existat un factor trecător.
- Analiza se repetă în condiții bune: fără efort intens, fără febră, fără infecție urinară, în afara menstruației.
- Dacă și a doua sau a treia determinare sunt crescute, albuminuria este considerată persistentă.
- Medicul completează evaluarea cu alte analize și decide pașii următori.
Motivele pentru care o analiză poate fi cerută din nou, chiar și atunci când pare „ieșită rău”, sunt explicate în articolul despre repetarea analizelor.
Important: Un rezultat crescut nu este un diagnostic și nici un motiv să începi sau să oprești singur vreun medicament. Medicul este cel care interpretează valorile și stabilește ce trebuie făcut.
Albuminuria și eGFR: imaginea completă a rinichilor
Funcția rinichilor se evaluează pe două axe complementare: cât de bine filtrează (eGFR, calculată din creatinina din sânge) și cât de etanș este filtrul (albuminuria). Cele două nu se înlocuiesc reciproc.
- O persoană poate avea eGFR normală și totuși albuminurie crescută, semn că filtrul lasă să treacă albumina deși capacitatea de filtrare este încă păstrată.
- Invers, eGFR poate fi scăzută fără albuminurie semnificativă, de exemplu la unele persoane vârstnice.
- Ghidurile clasifică boala cronică de rinichi combinând categoria de filtrare, notată cu G, cu cea de albuminurie, notată cu A.
Ce arată creatinina din sânge și cum se calculează eGFR afli din articolul despre creatinină și rata de filtrare. Împreună, cele două analize îi dau medicului o imagine mult mai clară decât oricare dintre ele luată separat.
Dacă observi umflături importante ale picioarelor sau ale feței, urină foarte spumoasă în mod persistent ori scăderea marcată a cantității de urină, programează un consult. Dificultatea de a respira, durerea în piept sau confuzia apărute brusc sunt urgențe, pentru care suni la 112.
Ce merită reținut
Microalbuminuria, numită acum albuminurie moderat crescută, este unul dintre cele mai timpurii semnale că filtrul rinichilor este solicitat, mai ales în diabet și hipertensiune. Se măsoară simplu, dintr-o probă de urină de dimineață, prin raportul albumină/creatinină, dar se confirmă doar prin repetare, pentru că multe situații trecătoare o pot crește.
Pe scurt:
- bandeleta obișnuită nu detectează cantitățile mici de albumină;
- raportul albumină/creatinină sub aproximativ 30 mg/g este considerat orientativ normal;
- efortul, febra, infecțiile și menstruația pot crește temporar rezultatul;
- albuminuria persistentă înseamnă cel puțin două rezultate crescute din trei, în câteva luni;
- albuminuria și eGFR se citesc împreună, iar interpretarea aparține medicului.
Întrebări frecvente
Trebuie să fiu nemâncat pentru microalbuminurie?
Nu este necesar postul alimentar. Se preferă prima urină de dimineață, iar în ziua dinainte este bine să eviți efortul fizic intens.
Ce înseamnă un raport albumină/creatinină de 45 mg/g?
Orientativ, o astfel de valoare se încadrează în categoria albuminurie moderat crescută. Medicul va cere de obicei repetarea analizei pentru confirmare și o va interpreta împreună cu celelalte rezultate.
Pot face analiza în timpul unei răceli?
Este mai bine să o amâni, pentru că febra și infecțiile pot crește trecător albumina din urină. Discută cu medicul momentul potrivit pentru recoltare.
Dacă sumarul de urină arată proteine negative, mai am nevoie de această analiză?
Da, dacă medicul o recomandă, pentru că bandeleta din sumar nu detectează cantitățile mici de albumină. Cele două teste au sensibilități diferite.
Cât de des se repetă analiza la persoanele cu diabet?
De regulă periodic, adesea o dată pe an, dar ritmul exact îl stabilește medicul, în funcție de rezultatele anterioare și de evoluție.
