Electroforeza proteinelor serice: ce arată analiza

Electroforeza proteinelor serice, numită și proteinogramă, este o analiză care împarte proteinele din ser în grupe, folosind un câmp electric, și le afișează ca o curbă cu mai multe vârfuri. Fiecare vârf corespunde unei grupe: albumina, globulinele alfa-1, alfa-2, beta și gama. Forma curbei îi spune medicului dacă există semne de inflamație, boală de ficat sau de rinichi ori proteine produse în exces de un anumit tip de celule.

Analiza nu este una de rutină și nu pune singură un diagnostic. Mai jos afli ce reprezintă fiecare fracțiune, ce se întâmplă cu o curbă „nepotrivită” și de ce rezultatele cer discuție, nu panică.

Ce proteine sunt în ser și ce rol au?

Proteinele serice sunt moleculele din partea lichidă a sângelui, fiecare cu un rol precis. Cea mai abundentă este albumina, produsă în ficat, care menține apa în vase și transportă hormoni, medicamente și alte substanțe. Restul se numesc, la un loc, globuline, iar electroforeza le împarte în patru zone.

Pentru transferină, de pildă, ai un material separat despre transferină și capacitatea de legare a fierului. Aici interesează imaginea de ansamblu.

Când se cere electroforeza proteinelor?

Medicul o cere atunci când are un motiv pentru a căuta o modificare a proteinelor, nu ca pe un test de control. Motivele obișnuite sunt:

• proteine totale crescute sau scăzute în analizele biochimice;
• oboseală inexplicabilă, anemie persistentă sau VSH foarte mare;
• dureri osoase persistente, mai ales la vârste înaintate;
• suspiciunea unei boli de rinichi cu pierdere de proteine;
• urmărirea unor boli deja diagnosticate, în baza unui plan stabilit de specialist.

De exemplu, un VSH ridicat fără cauză evidentă poate duce la o proteinogramă, despre limitele VSH-ului citești în articolul despre viteza de sedimentare. Analizele biochimice de bază sunt prezentate în ghidul analizelor biochimice de rutină.

Cum se face recoltarea?

Se recoltează sânge venos, de obicei într-un tub fără anticoagulant, pentru a obține ser. Majoritatea laboratoarelor recomandă recoltarea nemâncat, mai ales dacă proteinograma se cere împreună cu alte teste biochimice. Nu ai nevoie de nicio pregătire dificilă, dar anunță medicamentele și suplimentele pe care le iei.

Regulile de post și hidratare sunt prezentate în articolul despre pregătirea pentru analizele de sânge. Dacă ai făcut efort intens înainte de recoltare sau ești deshidratat, proteinele totale pot ieși ușor modificate.

Ce înseamnă albumina scăzută sau crescută?

Albumina scăzută apare când ficatul produce mai puțină albumină, când rinichii pierd proteine în urină sau când există o inflamație prelungită. Ea nu spune singură cauza, dar orientează medicul spre ficat, rinichi sau tub digestiv. Pentru ficat, vezi și transaminazele ALT și AST, iar pentru rinichi microalbuminuria.

Albumina crescută este mai rară și, în general, are legătură cu deshidratarea: dacă volumul de lichid din sânge scade, concentrația proteinelor crește aparent. După hidratare, valoarea revine de obicei la normal.

Ce este un vârf anormal în zona gama?

Un vârf îngust, ascuțit, în zona gama (sau în zona beta) poate sugera prezența unei proteine produse de un singur clon de celule, numită componentă monoclonală. Acest tip de rezultat nu înseamnă automat o boală gravă: există și situații benigne, de exemplu gamapatii monoclonale cu semnificație nedeterminată, care sunt urmărite în timp.

Dacă laboratorul scrie un astfel de comentariu, medicul poate cere imunofixare, dozarea imunoglobulinelor și evaluarea rinichilor și a calciului, vezi parathormonul și calciul pentru legătura dintre calciu și alte analize. Decizia ține de hematolog, iar tu nu ai nevoie de interpretări din forumuri.

În schimb, o creștere largă, difuză a zonei gama sugerează de obicei o stimulare generală a sistemului imun, cum se întâmplă în infecții de lungă durată sau în boli autoimune.

Cum diferă fazele acută și cronică în curbă?

În inflamația acută cresc, de regulă, zonele alfa-1 și alfa-2, iar albumina scade ușor. În inflamația cronică se adaugă o creștere în zona gama. În bolile de ficat avansate, albumina scade, iar zonele beta și gama pot crește. Aceste tipare sunt orientative și servesc la cercetare, nu la autodiagnostic.

Atenție: o curbă cu aspect „neobișnuit” nu înseamnă obligatoriu o boală. Ea se compară cu valorile anterioare, cu simptomele și cu restul analizelor.

Ce faci cu rezultatul după ce îl primești?

Ia buletinul întreg la medicul care ți-a cerut analiza, nu doar rândul cu comentariul laboratorului, și întreabă ce anume l-a făcut să o ceară. Răspunsul schimbă modul în care citești curba: aceeași albumină scăzută înseamnă altceva la cineva cu o boală de rinichi cunoscută și altceva la o persoană fără niciun diagnostic. Dacă ai rezultate mai vechi de la aceeași analiză, adu-le: compararea în timp spune adesea mai mult decât o singură determinare, iar modul de organizare a lor este descris în articolul despre istoricul analizelor.

Medicul poate decide să repete proteinograma după câteva săptămâni sau luni, ori să o completeze cu alte teste. Este un proces obișnuit, nu un semn că „e ceva grav”, iar în majoritatea cazurilor răspunsul vine pas cu pas.