Transaminazele ALT și AST: ce indică despre ficat

Transaminazele sunt două enzime, ALT și AST, care se găsesc în interiorul celulelor și ajung în sânge în cantitate mai mare atunci când acestea sunt iritate sau deteriorate. Pe buletinele din România apar adesea și sub denumirile mai vechi TGP (pentru ALT) și TGO (pentru AST). Sunt printre cele mai cerute analize pentru ficat, dar nu sunt exclusiv „analize de ficat”.

O transaminază ușor crescută este o constatare frecventă și are multe explicații posibile, de la un antrenament intens la ficatul gras sau la un medicament. Ce contează este cât de mare este creșterea, cât durează, ce alte analize sunt modificate și ce simptome ai. În continuare afli cum se citesc aceste enzime și de ce medicul cere adesea repetarea lor. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate.

Ce sunt ALT și AST

ALT și AST sunt enzime care ajută la transformarea aminoacizilor, cărămizile proteinelor, în interiorul celulelor. În mod normal, în sânge ajunge doar o cantitate mică, provenită din reînnoirea firească a celulelor. Când multe celule sunt afectate simultan, conținutul lor se varsă în sânge, iar valorile cresc.

• ALT, alanin-aminotransferaza, numită și TGP (transaminaza glutamic-piruvică).
• AST, aspartat-aminotransferaza, numită și TGO (transaminaza glutamic-oxalacetică).

Este important de reținut că transaminazele arată lezarea celulelor, nu capacitatea ficatului de a-și face treaba. Un ficat poate avea transaminaze ușor crescute și să funcționeze bine, iar în anumite boli cronice avansate transaminazele pot fi aproape normale. Funcția propriu-zisă se apreciază prin alte analize, precum albumina, bilirubina și testele de coagulare. Locul lor în pachetul de rutină este explicat în ghidul analizelor biochimice de rutină.

Unde se găsesc cele două enzime și de ce contează

ALT se găsește mai ales în ficat, de aceea este considerată mai specifică pentru celulele hepatice, în timp ce AST se află și în mușchi, în inimă, în rinichi și în globulele roșii. Această diferență îl ajută pe medic să înțeleagă de unde poate proveni o creștere.

Pentru că AST se află și în globulele roșii, o probă în care acestea s-au spart în eprubetă, fenomen numit hemoliză, poate arăta un AST fals crescut. Laboratorul semnalează de obicei proba hemolizată pe buletin.

Ce poate crește transaminazele

Transaminazele pot crește din cauze legate de ficat, din cauze musculare sau din motive temporare, iar cel mai frecvent, în practica de zi cu zi, este vorba de creșteri ușoare. Lista de mai jos nu servește la autodiagnostic, ci te ajută să-i spui medicului tot ce ar putea conta.

Cauze legate de ficat, pe care medicul le are în vedere

• Ficatul gras, numit astăzi și boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice, frecvent la persoanele cu exces de greutate, glicemie crescută sau trigliceride mari.
• Consumul de alcool, chiar și moderat dar regulat.
• Medicamentele, inclusiv unele analgezice, antibiotice, antiinflamatoare, tratamente pentru colesterol sau anticonvulsivante.
• Suplimentele și ceaiurile din plante, inclusiv produsele pentru slăbit sau pentru masă musculară.
• Hepatitele virale, de exemplu cu virusurile hepatitice B sau C, pentru care există analize specifice.
• Alte afecțiuni, mai rare, autoimune, metabolice sau ereditare, pe care le evaluează specialistul.

Cauze din afara ficatului

• Efortul fizic intens, mai ales antrenamentele de forță sau alergările lungi, care cresc AST și uneori ALT pentru câteva zile.
• Leziunile musculare, căzăturile, injecțiile intramusculare.
• Unele boli ale tiroidei și boala celiacă.
• Hemoliza, din organism sau din eprubetă.

Legătura dintre ficatul gras și grăsimile din sânge este discutată în articolul despre profilul lipidic, iar pentru metabolismul glucozei vezi Hemoglobina glicată HbA1c: ce arată despre glicemia medie.

Cum te pregătești pentru recoltare

Pentru transaminaze contează mai ales efortul, alcoolul și medicamentele din zilele dinainte, nu doar postul de dimineață. O pregătire atentă te scutește de o repetare inutilă.

1. Evită efortul fizic intens cu cel puțin 48 de ore înainte, mai ales antrenamentele de forță și alergările lungi.
2. Nu consuma alcool cu cel puțin 24–48 de ore înainte.
3. Vino nemâncat, după 8–12 ore de post, pentru că transaminazele se fac de obicei împreună cu glicemia și lipidele.
4. Notează toate medicamentele și suplimentele din ultimele săptămâni, inclusiv cele cumpărate fără rețetă și ceaiurile din plante.
5. Nu întrerupe tratamentele fără acordul medicului.

Sfat: Dacă ai făcut sport intens, ai avut o căzătură sau ai primit o injecție intramusculară în zilele dinainte, spune-i medicului. O transaminază AST crescută împreună cu o creatinkinază (CK) mare sugerează adesea o sursă musculară, nu hepatică.

Pentru alți factori care influențează analizele, de la stres la poziția corpului, vezi Factorii care influențează analizele: efort, stres, alimente.

Cât de mult peste limită: gradele de creștere

Medicul nu se uită doar dacă transaminazele sunt peste limită, ci de câte ori depășesc limita superioară a normalului, prescurtată adesea ULN. Reperul orientativ pentru ALT și AST la adulți este o limită superioară de aproximativ 35–45 U/l, dar fiecare laborator are propriul interval, iar unele folosesc limite diferite pentru bărbați și femei.

Pragurile din tabel diferă între ghiduri și au rol strict orientativ. Mai important decât un număr exact este contextul: o creștere ușoară, la o persoană fără simptome, după un weekend cu sport intens, se privește altfel decât aceeași valoare la cineva cu oboseală, greață și urină închisă la culoare.

Important: Îngălbenirea pielii sau a albului ochilor, urina închisă la culoare cu scaune deschise, durerea abdominală intensă, vărsăturile repetate, confuzia, somnolența neobișnuită sau sângerările neobișnuite necesită consult medical urgent. În situații grave sună la 112.

Raportul AST/ALT și scorul FIB-4

Pe lângă valorile individuale, medicul poate folosi raportul dintre AST și ALT și scoruri care combină mai multe analize, cum ar fi FIB-4, pentru a orienta pașii următori. Ele nu pun diagnostice, ci ajută la decizia dacă e nevoie de investigații suplimentare.

Raportul AST/ALT

Raportul AST/ALT se mai numește și raportul De Ritis. În multe situații obișnuite, inclusiv în ficatul gras, ALT este mai mare decât AST, deci raportul este sub 1. Un raport mai mare poate apărea în anumite contexte, de exemplu la consum de alcool, în bolile hepatice avansate sau când există o sursă musculară. Interpretarea lui are multe excepții, așa că nu-l folosi singur pentru a-ți explica rezultatul.

Scorul FIB-4

FIB-4 este un scor calculat din vârstă, AST, ALT și numărul de trombocite, folosit pentru a estima probabilitatea unei fibroze hepatice avansate, adică a unei cicatrizări a ficatului. Formula este: vârsta × AST / (trombocite × rădăcina pătrată din ALT). Un scor mic face puțin probabilă fibroza avansată, iar unul mare îl poate determina pe medic să recomande investigații suplimentare, cum ar fi elastografia hepatică.

Faptul că scorul folosește trombocitele arată cât de strâns legate sunt analizele între ele; despre acest parametru găsești detalii în articolul despre trombocite. Scorul are limite, de exemplu la persoanele foarte tinere sau foarte în vârstă, iar interpretarea aparține medicului.

De ce se repetă analiza și ce poate urma

O creștere ușoară a transaminazelor, la o persoană fără simptome, este adesea urmată de repetarea analizei după câteva săptămâni, în condiții corecte de pregătire. Multe valori revin la normal după ce dispare factorul temporar: efortul, o răceală, un medicament luat scurt timp.

Dacă valorile rămân crescute, medicul poate recomanda, după caz:

• alte analize hepatice: bilirubina, GGT și fosfataza alcalină, explicate în ghidul despre bilirubină, GGT și fosfatază alcalină;
• analize pentru virusurile hepatitice;
• glicemia, HbA1c și profilul lipidic, pentru evaluarea riscului metabolic;
• analize de tiroidă sau pentru boala celiacă, în anumite situații;
• o ecografie abdominală sau alte investigații imagistice;
• trimiterea către un medic gastroenterolog sau hepatolog.

De ce este firesc ca medicul să ceară o a doua probă înainte de orice decizie este explicat în Repetarea analizelor: de ce poate fi cerută o nouă probă. Între timp, nu începe „cure de detoxifiere” sau suplimente pentru ficat fără recomandare medicală; unele dintre ele pot chiar crește transaminazele.

Ideile de bază

ALT și AST sunt indicatori ai lezării celulelor, nu ai funcției ficatului, iar ALT este mai specifică pentru ficat decât AST. O creștere ușoară este frecventă și are adesea o cauză temporară, de aceea medicul se uită la amploare, la durată, la celelalte analize și la simptome înainte de a decide pașii următori.

Pe scurt:

• TGP este ALT, iar TGO este AST;
• efortul intens, alcoolul, medicamentele și suplimentele pot crește transaminazele;
• limita superioară orientativă este de aproximativ 35–45 U/l, dar contează intervalul laboratorului;
• raportul AST/ALT și scorul FIB-4 sunt instrumente de orientare, nu diagnostice;
• îngălbenirea pielii, urina închisă la culoare sau confuzia cer ajutor medical urgent.