Rh negativ în sarcină descrie situația în care viitoarea mamă nu are pe suprafața globulelor roșii proteina numită factor Rh, în timp ce fătul poate să o aibă, moștenind-o de la tată. Nu este o boală și majoritatea sarcinilor la femeile cu Rh negativ decurg fără probleme. Totuși, tocmai această diferență de grup între mamă și făt justifică câteva analize suplimentare și o supraveghere atentă, pe care le explicăm pe rând.
De ce contează factorul Rh
Grupa sanguină are două componente: sistemul ABO (A, B, AB, 0) și factorul Rh, care poate fi pozitiv sau negativ. Despre modul în care se determină acestea găsești detalii în articolul despre grupa sanguină și Rh. Un adult cu Rh negativ nu are nicio problemă de sănătate din cauza acestui lucru, dar sistemul său imunitar poate reacționa dacă întâlnește sânge Rh pozitiv.
În sarcină, o cantitate mică de sânge fetal poate trece uneori în circulația mamei, de pildă la naștere, la o intervenție asupra uterului, după o sângerare sau o procedură de diagnostic. Dacă fătul este Rh pozitiv, organismul mamei poate începe să producă anticorpi împotriva factorului Rh. Acest proces se numește sensibilizare sau izoimunizare.
Ce urmează dacă apar anticorpii
La prima sarcină, de obicei, sensibilizarea apare târziu sau deloc și nu afectează copilul. Problemele pot apărea în sarcinile ulterioare, deoarece anticorpii formați pot traversa placenta și pot distruge globulele roșii ale unui făt Rh pozitiv. Rezultatul poate fi anemie la făt sau la nou-născut. Tocmai pentru a evita acest scenariu, medicii recomandă monitorizare și, la nevoie, măsuri de prevenție.
Analizele pe care le vei întâlni
Nu toate analizele se fac în același moment. Calendarul exact îl stabilește medicul obstetrician, în funcție de evoluția sarcinii și de recomandările locale. Iată ce se întâlnește frecvent.
| Analiza | Ce urmărește | Când se face de obicei |
|---|---|---|
| Grupa sanguină și Rh | Confirmă dacă mama este Rh negativ | La începutul sarcinii |
| Testul Coombs indirect | Caută anticorpi anti-Rh în sângele mamei | Repetat pe parcursul sarcinii, la intervale stabilite de medic |
| Grupa și Rh la tată | Arată dacă fătul ar putea fi Rh pozitiv | Opțional, la recomandarea medicului |
| Titrul anticorpilor | Măsoară cantitatea de anticorpi, dacă au apărut | Doar dacă Coombs indirect este pozitiv |
| Grupa și Rh la nou-născut | Confirmă situația copilului | După naștere |
Testul Coombs indirect
Este analiza centrală. Laboratorul amestecă serul mamei cu globule roșii Rh pozitive și observă dacă apar aglutinări, semn că în ser există anticorpi. Un rezultat negativ înseamnă că, la momentul recoltării, organismul mamei nu a format anticorpi. Un rezultat pozitiv nu este încă un motiv de alarmă: urmează identificarea tipului de anticorp și măsurarea cantității lui, iar medicul decide supravegherea suplimentară.
Pregătirea pentru recoltare
Testul se face din sânge venos și, în general, nu cere post. Vei fi totuși întrebată despre sarcini anterioare, avorturi, sângerări, transfuzii sau proceduri în sarcină. Aceste informații contează pentru interpretare. Dacă ai fost deja sensibilizată, spune acest lucru la fiecare consult, iar rezultatele anterioare păstrează-le într-un dosar, așa cum se arată în materialul despre păstrarea istoricului analizelor. Ghidul general pentru recoltare este în articolul despre pregătirea pentru analizele de sânge.
Prevenția: ce este imunoglobulina anti-D
În multe sisteme medicale, femeilor cu Rh negativ și fără anticorpi li se propune, în anumite momente ale sarcinii și după naștere, administrarea unui preparat care previne sensibilizarea. Medicul explică atât momentul potrivit, cât și motivele pentru care se recomandă. Nu este un tratament care se ia din proprie inițiativă: decizia și doza țin strict de specialist.
Merită să anunți medicul și atunci când apar situații care pot amesteca sângele mamei cu cel fetal, de exemplu:
- sângerări în sarcină, indiferent de cantitate;
- o căzătură sau o lovitură în zona abdomenului;
- o procedură de diagnostic prenatal;
- pierderea sarcinii sau întreruperea ei.
Ce face partenerul și ce rămâne la medic
Dacă și tatăl copilului are Rh negativ, fătul va fi tot Rh negativ, iar riscul de sensibilizare dispare. De aceea, uneori se cere și grupa tatălui. Dacă tatăl este Rh pozitiv, fătul poate fi Rh pozitiv sau negativ, în funcție de ce transmite el. Nu interpreta singură aceste informații: planul de supraveghere se stabilește împreună cu obstetricianul.
Când ceri ajutor rapid
Oricare dintre semnele următoare impune contactarea imediată a medicului sau a serviciului de urgență, la 112: sângerare vaginală abundentă, durere abdominală puternică, scăderea mișcărilor fetale sau pierdere de lichid. Analizele de rutină nu înlocuiesc evaluarea medicală în urgență.
Ce merită reținut despre Rh negativ în sarcină
- Rh negativ nu este o boală, dar cere supraveghere atentă în timpul sarcinii.
- Problema apare când organismul mamei formează anticorpi împotriva factorului Rh al fătului.
- Testul Coombs indirect urmărește apariția acestor anticorpi și se repetă la intervale stabilite de medic.
- Prevenția și momentul ei sunt decise de obstetrician, nu de pacientă.
- Păstrează toate rezultatele și anunță orice sângerare sau traumatism în sarcină.
Întrebări frecvente
Dacă am Rh negativ, pot avea o sarcină normală?
Da, majoritatea femeilor cu Rh negativ au sarcini fără complicații. Este nevoie doar de analize și de o supraveghere ceva mai atentă, stabilite de medic.
Testul Coombs indirect doare?
Nu mai mult decât orice recoltare de sânge. Se ia o probă dintr-o venă de la braț, iar disconfortul durează câteva secunde.
Ce înseamnă un Coombs indirect pozitiv?
Înseamnă că în ser există anticorpi care reacționează cu globulele roșii de test. Urmează teste suplimentare pentru a vedea tipul și cantitatea lor, iar medicul alege pașii potriviți.
Trebuie să fac analiza la fiecare sarcină?
În mod obișnuit, da, deoarece situația poate fi diferită de la o sarcină la alta. Medicul stabilește când se repetă testul.
Pot afla grupa copilului înainte de naștere?
Unele metode permit estimarea, dar decizia de a le folosi aparține medicului. Cel mai sigur rămâne rezultatul determinat după naștere.
