Infecția urinară apare când microbii, de obicei din zona intestinală, ajung în căile urinare și se înmulțesc acolo. Poate afecta vezica, uretra sau, mai rar, rinichii. Simptomele nu sunt întotdeauna clare, iar medicul se bazează pe analize pentru a confirma suspiciunea. Mai jos vezi ce teste se fac, în ce ordine și ce poți face pentru ca proba ta să fie utilă.
Semne care fac medicul să ceară analize
Printre simptomele frecvente se numără usturimea la urinare, nevoia de a urina des și în cantități mici, durerea în partea de jos a abdomenului sau urina tulbure ori cu miros intens. La copii mici, semnele pot fi nespecifice: febră fără altă cauză, iritabilitate, refuzul alimentației. Astfel de simptome nu sunt specifice doar infecției urinare, deci diagnosticul nu se pune după ele.
Febra mare, frisoanele, durerea în zona lombară sau vărsăturile pot sugera o formă mai severă și cer evaluare rapidă. În caz de stare generală alterată, apelează la 112.
Primul pas: sumarul de urină
Sumarul de urină este de obicei prima analiză. Este rapid și oferă informații într-o singură zi. Laboratorul verifică, printre altele, prezența leucocitelor, a nitriților, a sângelui și a proteinelor, apoi examinează sedimentul la microscop. Rezultatele se explică în ghidul sumarul de urină, iar două dintre cele mai folosite repere sunt descrise în articolul despre leucocitele și nitriții în urină.
Un sumar cu multe leucocite și nitriți pozitivi sugerează o infecție, dar nu identifică microbul. Un sumar normal face o infecție mai puțin probabilă, însă nu o exclude complet când simptomele sunt clare.
Al doilea pas: urocultura cu antibiogramă
Urocultura pune proba într-un mediu în care microbii pot crește. Dacă apar colonii, laboratorul le identifică și numără. Antibiograma testează apoi ce antibiotice sunt eficiente împotriva microbului găsit. Rezultatul durează mai multe zile, motiv pentru care medicul poate începe tratamentul înainte, pe baza simptomelor și a sumarului, și îl poate ajusta când vine antibiograma. Explicații suplimentare există în materialul despre urocultură și antibiogramă.
| Analiza | Ce arată | Viteza rezultatului | Limită principală |
|---|---|---|---|
| Sumar de urină | Semne de inflamație sau infecție | Aceeași zi, de obicei | Nu identifică microbul |
| Urocultură | Microbul și numărul de colonii | Câteva zile | Poate ieși contaminată dacă proba e prelevată greșit |
| Antibiogramă | Antibioticele eficiente | Odată cu urocultura | Se face doar dacă apar microbi |
| Test rapid din farmacie | Indicii despre leucocite și nitriți | Câteva minute | Nu înlocuiește analiza de laborator |
Cum recoltezi corect proba
Cele mai multe rezultate neclare vin dintr-o recoltare greșită, nu dintr-o problemă de laborator. Pașii generali sunt:
- spală-ți mâinile și zona genitală externă cu apă și săpun neutru, apoi clătește și șterge;
- folosește recipientul steril primit de la laborator sau din farmacie și nu atinge interiorul lui;
- elimină primul jet în toaletă, apoi colectează jetul mijlociu;
- închide bine recipientul și etichetează-l cu numele și ora;
- duci proba la laborator în maximum o oră sau două, ori o păstrezi conform indicațiilor primite.
Dacă te ajută, urmează detaliile din articolul despre recoltarea urinei dimineața. Pentru copiii mici, tehnica este diferită, iar sfaturile sunt în materialul despre recoltarea la sugari și copii mici.
Antibiotice înainte de recoltare: de ce contează
Dacă ai început deja un antibiotic, urocultura poate ieși negativă chiar dacă infecția a existat. De aceea, ideal este ca proba să fie recoltată înainte de prima doză. Dacă tratamentul a început, spune acest lucru la laborator și la medic. Nu începe antibiotice pe cont propriu și nu folosi rețete vechi: alegerea medicamentului depinde de microb, de istoricul tău și de alte afecțiuni.
Ce poate încurca rezultatele
- recoltarea fără curățare prealabilă, care duce la contaminare cu germeni de pe piele;
- o probă ținută prea mult la temperatura camerei;
- menstruația sau pierderile vaginale, care pot modifica sumarul;
- consumul foarte mare de lichide, care diluează urina;
- unele alimente și vitamine, care schimbă culoarea urinei fără legătură cu infecția.
Pentru informații despre aspectul urinei, vezi și articolul despre culoarea, mirosul și aspectul urinei.
Ce se întâmplă după rezultat
Dacă analizele confirmă infecția, medicul stabilește tratamentul potrivit și durata lui. Uneori recomandă o nouă analiză după tratament, mai ales la copii, la femei însărcinate sau când simptomele persistă. Infecțiile care revin des cer investigații suplimentare, stabilite de medicul de familie sau de un urolog ori nefrolog.
Ce merită reținut despre infecția urinară și analizele ei
- Sumarul de urină este de obicei primul test, iar urocultura confirmă și identifică microbul.
- Antibiograma arată ce antibiotice pot funcționa, dar alegerea tratamentului aparține medicului.
- O recoltare corectă, cu jet mijlociu, previne rezultatele contaminate.
- Proba se recoltează, ideal, înainte de începerea antibioticului.
- Febra mare, durerea lombară sau starea generală alterată cer evaluare rapidă.
Întrebări frecvente
Pot face urocultura fără sumar de urină?
Da, medicul poate cere doar urocultura sau ambele analize. Alegerea depinde de simptome și de istoricul fiecărui pacient.
Cât durează urocultura?
De obicei câteva zile, pentru că microbii trebuie lăsați să crească în laborator. Termenul exact îl comunică laboratorul.
Pot lua antibiotic înainte de a primi rezultatul?
Doar dacă medicul recomandă. El poate începe un tratament inițial și îl poate schimba după antibiogramă.
De ce ies uneori rezultatele „contaminate”?
Pentru că proba a venit în contact cu germeni de pe piele sau din zona genitală. Se repetă cu o tehnică de recoltare atentă.
Un test rapid pozitiv înseamnă infecție sigură?
Nu. Testul rapid dă un indiciu, dar diagnosticul se confirmă prin analize de laborator și consult medical.
