Cuprins 7 secțiuni
Leucocitele și nitriții în urină sunt cele două rânduri din sumarul de urină la care se uită primul medicul când bănuiește o infecție urinară. Fiecare spune altceva: leucocitele arată că există o reacție de apărare, iar nitriții arată că în urină s-au înmulțit anumite bacterii. Ca să știi cum să citești aceste rânduri, trebuie să înțelegi ce măsoară exact, ce le poate falsifica și când rezultatul cere o analiză suplimentară.
Ce sunt leucocitele din urină și ce arată
Leucocitele din urină sunt globule albe care ajung în căile urinare atunci când acolo există iritație sau infecție. În sânge, aceleași celule apără organismul; în urină, prezența lor în număr mare, numită leucociturie sau piurie, arată că ceva stimulează sistemul imunitar la nivelul rinichilor, vezicii sau uretrei.
Laboratorul le poate evalua în două feluri: prin bandeletă, care detectează o enzimă a leucocitelor (esteraza leucocitară) și dă un rezultat cu plusuri, și prin microscop, care le numără pe câmp în sedimentul urinar. Nu orice leucociturie înseamnă infecție: poate apărea și după efort, în febră, în litiază urinară sau când proba este contaminată cu secreții.
Ce sunt nitriții și de ce contează
Nitriții apar în urină când unele bacterii transformă nitrații din alimente în nitriți, ceea ce se întâmplă doar dacă urina a stat suficient în vezică. Bandeleta îi detectează printr-o schimbare de culoare. Un nitrit pozitiv sugerează prezența bacteriilor din grupul enterobacteriilor, de exemplu a celor care provoacă majoritatea infecțiilor urinare comune.
Are însă limite importante:
- nu toate bacteriile produc nitriți, deci un rezultat negativ nu exclude infecția;
- o urină care a stat puțin în vezică (urinare frecventă) poate da fals negativ;
- o dietă săracă în legume, care furnizează nitrați, poate scădea șansa de detectare;
- vitamina C în doze mari poate masca rezultatul.
Cum se combină cele două rezultate
Interpretarea cea mai utilă se face punând cele două rânduri una lângă alta, împreună cu simptomele. Tabelul de mai jos arată logica generală, nu un diagnostic.
| Leucocite | Nitriți | Ce sugerează de obicei |
|---|---|---|
| negative | negativi | infecție puțin probabilă |
| pozitive | negativi | inflamație sau infecție cu bacterii care nu produc nitriți, contaminare |
| negative | pozitivi | bacterii prezente, posibil fără reacție inflamatorie |
| pozitive | pozitivi | probabilitate mare de infecție bacteriană |
Chiar și în ultima situație, doar urocultura confirmă infecția și identifică microbul. Detalii despre acea analiză sunt în materialul despre urocultură și antibiogramă.
Ce poate da rezultate false
Un sumar de urină este foarte sensibil la felul în care ai recoltat proba, de aceea multe rezultate „pozitive” sunt de fapt contaminări. Cele mai frecvente cauze de eroare:
- Spălare insuficientă înainte de recoltare, când celulele și secrețiile din zona intimă ajung în recipient.
- Menstruația sau scurgerile vaginale, care aduc leucocite în probă.
- Proba lăsată câteva ore la temperatura camerei, în care bacteriile se înmulțesc și rezultatul se schimbă.
- Recipient nesteril sau reutilizat.
- Recoltarea din primul jet, nu din mijlocul jetului.
Pașii corecți sunt descriși în articolul despre recoltarea urinei. Dacă te îndoiești că proba a fost curată, spune-i medicului; repetarea costă puțin și evită tratamente inutile.
Leucocitele din urină și cele din sânge: nu sunt același test
Un număr normal de leucocite în sânge nu exclude leucocitele în urină și invers. Hemoleucograma măsoară celulele care circulă în tot organismul, pe când sumarul de urină vede doar ce a trecut în căile urinare. Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă leucocitele din sânge, citește articolul despre leucocite și formula leucocitară.
Ce faci când rezultatul e pozitiv
Primul pas este să observi dacă ai simptome: usturime la urinare, nevoia de a urina des, durere sub buric sau în zona lombară, urină tulbure. Dacă ai simptome, mergi la medic, care poate cere urocultura și decide tratamentul. Dacă rezultatul pozitiv a apărut la o analiză de rutină, fără simptome, medicul alege dacă repeți proba sau faci direct cultura, în funcție de contextul tău (sarcină, diabet, probleme urologice).
Nu începe singur un antibiotic pe baza sumarului. Tratamentul fără cultură poate masca infecția, poate alege un antibiotic la care microbul nu răspunde și contribuie la rezistența bacteriilor. Mai multe despre ce înseamnă fiecare rând din sumar găsești în ghidul despre sumarul de urină, iar particulele văzute la microscop sunt descrise în articolul despre sedimentul urinar.
Sfat: Dacă laboratorul îți permite, predă proba în cel mult una–două ore de la recoltare. Cu cât stă mai mult, cu atât crește riscul unui rezultat denaturat.
Pe aceeași temă, citește și Recoltarea urinei la sugari și copii mici: pungă sau jet.
Întrebări frecvente
Pot avea nitriți pozitivi fără simptome?
Da. Se întâmplă la bacteriuria asimptomatică. Medicul decide dacă o tratează, în funcție de situație; în sarcină, de exemplu, este urmărită mai atent.
Leucocitele în urină înseamnă mereu infecție?
Nu. Pot fi cauzate de contaminare, febră, pietre la rinichi sau alte inflamații. Urocultura clarifică dacă există bacterii.
Se poate trata o infecție urinară doar pe baza sumarului?
Medicul decide. De regulă, cultura aduce siguranța alegerii antibioticului, mai ales la infecții repetate sau complicate.
De ce nitriții sunt negativi când am simptome?
Nu toate bacteriile produc nitriți, iar urina din vezică poate să nu fi stat suficient. Simptomele rămân motiv de consult chiar dacă bandeleta este negativă.
Cât durează până se normalizează leucocitele după tratament?
Depinde de cauză și de tratament. Medicul poate cere o nouă probă după terminarea cursului, dacă situația o impune.
