Ureea și acidul uric: ce arată cele două analize de sânge

Ureea și acidul uric sunt două produse de deșeu ale metabolismului pe care rinichii le elimină zilnic prin urină. Ureea provine din descompunerea proteinelor, iar acidul uric din degradarea purinelor, substanțe prezente în nucleul celulelor și în unele alimente. Ambele apar frecvent pe buletinele de analize, alături de creatinină, dar fiecare spune o poveste diferită.

Spre deosebire de creatinină, care depinde mai ales de mușchi și de filtrare, ureea și acidul uric sunt influențate puternic de alimentație, de hidratare și de unele medicamente. De aceea medicul nu le citește niciodată izolat. Mai jos afli de unde vin, ce le poate crește sau scădea, cum te pregătești și ce înseamnă un acid uric mare fără simptome. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate.

Ce sunt ureea și acidul uric

Ureea și acidul uric sunt substanțe azotate rezultate din metabolism, iar concentrația lor în sânge reflectă echilibrul dintre cât se produce și cât se elimină prin rinichi. Dacă producția crește sau eliminarea scade, valoarea urcă; dacă producția scade, valoarea coboară.

Ureea, pe scurt

Când organismul descompune proteinele, din alimente sau din propriile țesuturi, rezultă amoniac, o substanță toxică. Ficatul transformă amoniacul în uree, mult mai puțin toxică, care trece în sânge și este filtrată de rinichi. Ureea leagă astfel trei organe și procese: alimentația cu proteine, ficatul care o produce și rinichii care o elimină.

Acidul uric, pe scurt

Purinele sunt componente ale ADN-ului și ARN-ului din celule. Când celulele se reînnoiesc sau când consumi alimente bogate în purine, acestea sunt degradate până la acid uric. Aproximativ două treimi se elimină prin rinichi, iar restul prin intestin. Oamenii, spre deosebire de multe animale, nu au enzima care descompune mai departe acidul uric, așa că valorile noastre sunt în mod natural mai mari.

Ambele analize fac parte din pachetul descris în ghidul analizelor biochimice de rutină.

Ureea: ce o crește și ce o scade

Ureea crește nu doar când rinichii filtrează mai greu, ci și când organismul produce mai multă sau când ești deshidratat, iar scade când aportul de proteine este mic sau când ficatul produce mai puțină. Din acest motiv, o uree izolat crescută are multe explicații posibile, pe care doar medicul le poate deosebi.

Uree sau BUN

Unele buletine, mai ales după modelul american, afișează BUN (azotul ureic din sânge), adică doar azotul conținut în uree. Valorile sunt diferite numeric: ureea în mg/dl este de aproximativ 2,14 ori mai mare decât BUN-ul. Dacă compari rezultate de la laboratoare diferite, verifică ce parametru ți s-a raportat. Unitățile și conversiile sunt explicate în Unitățile de măsură din analize: mg/dl, mmol/l și conversii.

Raportul uree/creatinină

Raportul dintre uree, sau BUN, și creatinină îl ajută pe medic să se orienteze dacă o creștere a ureei ține mai degrabă de hidratare, de aportul de proteine sau de filtrarea renală. Ideea este simplă: creatinina este relativ stabilă și depinde mai ales de filtrare, pe când ureea este influențată și de alți factori.

• Dacă ureea crește mult mai mult decât creatinina, explicația poate fi deshidratarea, o masă bogată în proteine sau descompunerea crescută a proteinelor.
• Dacă ambele cresc proporțional, medicul se gândește mai ales la filtrare.
• Dacă ureea este mică față de creatinină, pot conta alimentația săracă în proteine sau alte situații.

Raportul nu pune un diagnostic și are numeroase excepții; este doar unul dintre indiciile pe care medicul le folosește. Pentru evaluarea propriu-zisă a filtrării, citește ghidul despre creatinină și eGFR.

Acidul uric: de unde vine și ce îl influențează

Acidul uric crește când organismul produce mai mult sau când rinichii elimină mai puțin, iar cele mai frecvente influențe sunt alimentația, alcoolul, greutatea și unele medicamente. Valoarea ta este rezultatul combinat al geneticii, al stilului de viață și al stării de sănătate.

Factori care pot crește acidul uric:

• alcoolul, în special berea și băuturile spirtoase, care cresc producția și reduc eliminarea;
• băuturile îndulcite cu fructoză și sucurile cu mult zahăr adăugat;
• alimentele bogate în purine: organe (ficat, rinichi), carne roșie în cantitate mare, unele peștișori și fructe de mare;
• excesul de greutate și rezistența la insulină;
• unele diuretice și alte medicamente, care reduc eliminarea prin rinichi;
• postul prelungit sau dietele foarte restrictive, care cresc temporar acidul uric;
• efortul fizic foarte intens și deshidratarea;
• filtrarea renală scăzută.

Valori mai mici decât de obicei pot apărea în sarcină, la unele medicamente care scad acidul uric sau în situații mai rare, pe care medicul le investighează doar dacă au relevanță.

Sfat: Nu încerca să „cureți” acidul uric cu o dietă drastică cu câteva zile înainte de analiză. Postul strict îl poate crește, iar rezultatul nu va reflecta situația ta obișnuită. Păstrează-ți alimentația normală și evită doar excesele.

Cum te pregătești pentru recoltare

Pentru uree și acid uric, pregătirea standard este recoltarea dimineața, pe nemâncate, după o cină obișnuită și fără alcool sau efort intens în zilele dinainte. Cum ambele sunt sensibile la proteine și la hidratare, ultimele 24–48 de ore contează.

1. Evită alcoolul cu cel puțin 24–48 de ore înainte, mai ales pentru acidul uric.
2. Nu exagera cu carnea și organele în ziua dinainte și nici nu ține post negru.
3. Hidratează-te normal, fără să forțezi consumul de lichide.
4. Amână antrenamentele foarte intense cu una-două zile.
5. Vino nemâncat, cu apă plată permisă, pentru că analizele se fac de obicei împreună cu glicemia și lipidele.
6. Nu întrerupe medicamentele fără acordul medicului; spune-i ce iei, inclusiv suplimentele.

Regulile generale de pregătire sunt descrise în Pregătirea pentru analizele de sânge: post, apă, medicamente, iar influența efortului, a stresului și a alimentației în Factorii care influențează analizele: efort, stres, alimente.

Valori orientative și diferențe între bărbați și femei

Ureea și acidul uric se citesc față de intervalele tipărite de laborator, iar acidul uric are, de obicei, intervale diferite pentru bărbați și femei. Înainte de menopauză, estrogenii favorizează eliminarea acidului uric prin rinichi, așa că femeile au în general valori mai mici; după menopauză, diferența se reduce.

Laboratoarele pot avea intervale ușor diferite, iar la copii și vârstnici reperele se schimbă. Pentru acidul uric, unii medici folosesc și un prag de saturație, în jur de 6,8 mg/dl, peste care acidul uric poate forma cristale în anumite condiții. Despre motivele pentru care intervalele diferă între laboratoare găsești mai multe în Valorile de referință: de ce diferă între laboratoare.

Acid uric mare fără simptome: ce înseamnă

Un acid uric peste intervalul de referință, fără dureri sau alte simptome, se numește hiperuricemie asimptomatică și nu înseamnă automat o boală care trebuie tratată. Mulți oameni au valori crescute toată viața fără să dezvolte probleme, iar decizia de a face ceva aparține medicului, în funcție de context.

Legătura cu guta și cu pietrele la rinichi

Când acidul uric depășește pragul de saturație, el se poate depune sub formă de cristale de urat monosodic în articulații, ceea ce poate provoca guta, o inflamație articulară foarte dureroasă, adesea la degetul mare de la picior. Un detaliu util: în timpul unui puseu de gută, acidul uric din sânge poate ieși chiar normal, pentru că o parte se depune în articulație. De aceea, diagnosticul nu se pune doar pe baza analizei.

Acidul uric poate forma și pietre la rinichi, iar cristalele de acid uric pot apărea uneori în sedimentul urinar, după cum explicăm în articolul despre sedimentul urinar.

Ce poate face medicul

Medicul poate cere repetarea analizei, evaluarea funcției renale, a glicemiei și a lipidelor, pentru că acidul uric crescut apare frecvent împreună cu alte componente ale riscului metabolic. Ficatul gras, care merge adesea cu aceleași obiceiuri alimentare, se vede uneori în transaminaze. Nu începe tratamente sau suplimente pentru acid uric fără recomandarea medicului.

Atenție: O articulație brusc umflată, roșie, caldă și foarte dureroasă, mai ales cu febră, trebuie evaluată rapid de medic. Durerea violentă în zona lombară sau în flanc, cu greață, vărsături, febră sau sânge în urină, necesită consult de urgență; în situații grave sună la 112.

Ureea foarte mare

O uree foarte crescută, însoțită de oboseală marcată, greață, mâncărimi, scăderea cantității de urină sau confuzie, poate semnala o problemă renală serioasă și necesită evaluare medicală promptă. Ce urmează după un rezultat neobișnuit este descris în Rezultatul în afara limitelor: ce înseamnă și ce urmează.

Ce reții din acest ghid

Ureea și acidul uric sunt produse de deșeu eliminate prin rinichi, dar valorile lor reflectă la fel de mult alimentația, hidratarea și medicamentele ca și funcția renală. De aceea medicul le citește împreună cu creatinina și eGFR, în timp și în contextul tău.

Pe scurt:

• ureea provine din proteine, iar acidul uric din purine;
• deshidratarea și mesele bogate în proteine cresc ureea fără ca rinichii să fie afectați;
• alcoolul, fructoza, excesul de greutate și unele diuretice cresc acidul uric;
• acidul uric are intervale diferite pentru bărbați și femei;
• un acid uric crescut fără simptome nu înseamnă automat boală; decizia o ia medicul.