Biochimie

Bilirubina, GGT și fosfataza alcalină: ce arată analizele

Bilirubina totală și directă, GGT și fosfataza alcalină explicate: de unde provin, de ce cresc și cum le citește medicul împreună cu transaminazele.

De Redacția MedicalAzi8 min de citit
Rânduri de eprubete cu dopuri galbene și mov într-un laborator de analize

Bilirubina, GGT-ul și fosfataza alcalină sunt trei analize care completează transaminazele în evaluarea ficatului și a căilor biliare. Bilirubina este un pigment, iar GGT (gama-glutamiltransferaza) și fosfataza alcalină sunt enzime. Fiecare are surse și semnificații proprii, dar împreună îl ajută pe medic să vadă dacă problema ține mai degrabă de celulele ficatului, de scurgerea bilei sau de alte organe, cum ar fi oasele sau sângele.

Niciuna dintre ele nu pune singură un diagnostic. O bilirubină ușor crescută poate fi o particularitate benignă, un GGT mare poate reflecta alcoolul sau un medicament, iar o fosfatază alcalină crescută este perfect normală la un adolescent în plină creștere. Mai jos afli ce măsoară fiecare și cum se citesc împreună. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate.

Ce măsoară cele trei analize

Bilirubina arată cum este prelucrat și eliminat un pigment rezultat din globulele roșii, iar GGT și fosfataza alcalină arată mai ales dacă celulele care căptușesc căile biliare sunt solicitate. Împreună cu ALT și AST, ele formează ceea ce se numește adesea, informal, „probele hepatice”.

AnalizăCe esteSurse principaleCe poate semnala, în general
Bilirubină totalăpigment galben din descompunerea hemoglobineiglobulele roșii, prelucrată de ficatdistrugere crescută de globule roșii, probleme de prelucrare sau de eliminare
Bilirubină directăforma prelucrată de ficat, solubilă în apăficatdificultăți de eliminare a bilei
GGTenzimă de pe membrana celulelorficat și căi biliare, rinichi, pancreassolicitarea căilor biliare, alcool, unele medicamente
Fosfatază alcalinăenzimă implicată în mai multe proceseficat și căi biliare, oase, placentă, intestinscurgerea îngreunată a bilei sau activitate osoasă crescută

Locul acestor analize în pachetul de rutină este descris în ghidul analizelor biochimice de rutină, iar despre transaminaze găsești detalii în Transaminazele ALT și AST: ce indică despre ficat.

Bilirubina totală, directă și indirectă

Bilirubina se formează când globulele roșii îmbătrânite sunt descompuse, iar hemoglobina din ele este transformată în acest pigment galben. Organismul o prelucrează în trei etape, iar fiecare formă de pe buletin corespunde unei etape.

  1. Bilirubina indirectă, sau neconjugată, este forma inițială. Nu se dizolvă în apă, așa că circulă legată de albumină până la ficat.
  2. În ficat, bilirubina este „conjugată”, adică legată de o altă moleculă, ceea ce o face solubilă în apă.
  3. Bilirubina directă, sau conjugată, este eliminată în bilă, ajunge în intestin și, transformată de bacterii, dă culoarea maronie a scaunului. O mică parte se reabsoarbe și se elimină prin urină ca urobilinogen.

Laboratorul măsoară de obicei bilirubina totală și bilirubina directă; bilirubina indirectă se calculează scăzând-o pe cea directă din cea totală.

Ce poate crește fiecare formă

  • Predomină bilirubina indirectă când se distrug mai multe globule roșii decât de obicei, de exemplu în anemiile hemolitice, sau când ficatul conjugă mai lent. Numărul de reticulocite și hemoleucograma ajută la clarificare.
  • Predomină bilirubina directă când bila nu se poate elimina normal, de exemplu dacă un calcul sau o altă cauză blochează căile biliare, ori în unele boli ale ficatului.

Când bilirubina directă crește, ea poate apărea și în urină, care devine închisă la culoare. Sumarul de urină detectează bilirubina și urobilinogenul, după cum explicăm în ghidul sumarului de urină.

Variații frecvente și benigne ale bilirubinei

O bilirubină indirectă ușor crescută, la o persoană fără alte modificări în analize și fără simptome, are adesea o explicație benignă. Medicul o evaluează, dar este bine să știi că nu orice valoare peste limită înseamnă boală.

Sindromul Gilbert

Sindromul Gilbert este o particularitate moștenită, frecventă, în care ficatul conjugă bilirubina puțin mai lent. Persoanele cu acest sindrom au periodic o bilirubină indirectă ușor crescută, mai ales după post, efort, lipsă de somn sau o răceală, uneori cu o ușoară îngălbenire a albului ochilor. Analizele hepatice celelalte sunt normale. Doar medicul poate stabili dacă este vorba despre această situație, după ce exclude alte cauze.

Postul și efortul

Un post prelungit, peste 14–16 ore, poate crește ușor bilirubina indirectă și la persoane fără sindrom Gilbert. De aceea se recomandă ca postul înaintea analizelor să nu depășească aceste limite.

Nou-născuții

La nou-născuți, bilirubina crește frecvent în primele zile de viață, ceea ce se numește icter fiziologic, pentru că ficatul lor este încă imatur și globulele roșii se reînnoiesc rapid. Medicul neonatolog sau pediatrul monitorizează valorile după protocoale specifice vârstei. Pentru pregătirea copiilor mai mari la recoltare, vezi Analizele la copii: cum pregătești copilul pentru recoltare.

GGT: o enzimă sensibilă, dar puțin specifică

GGT crește ușor și din multe motive, de aceea este foarte sensibilă la solicitarea ficatului și a căilor biliare, dar spune puțin, singură, despre cauză. Este unul dintre cele mai frecvente rezultate „cu asterisc” la persoanele fără simptome.

Situații în care GGT poate crește:

  • consumul de alcool, chiar moderat dar regulat; GGT poate rămâne crescut câteva săptămâni după oprirea consumului;
  • unele medicamente, de exemplu anumite anticonvulsivante, care stimulează producția enzimei;
  • ficatul gras și excesul de greutate;
  • scurgerea îngreunată a bilei, când crește de obicei împreună cu fosfataza alcalină;
  • alte afecțiuni ale ficatului, ale pancreasului sau unele boli generale.

Principala utilitate a GGT este să lămurească de unde provine o fosfatază alcalină crescută: dacă ambele sunt mari, sursa este probabil ficatul; dacă fosfataza alcalină este crescută, dar GGT normal, sursa poate fi osoasă.

Sfat: Dacă GGT-ul tău este crescut, spune-i deschis medicului cât alcool consumi de obicei și ce medicamente iei. Informația nu este pentru a te judeca, ci pentru a evita investigații inutile.

Fosfataza alcalină: ficat sau oase

Fosfataza alcalină este o enzimă produsă în mai multe țesuturi, iar valorile din sânge provin în principal din ficat și din oase. De aceea, același rezultat poate avea semnificații foarte diferite la un copil și la un adult.

  • La copii și adolescenți, fosfataza alcalină este în mod normal de câteva ori mai mare decât la adulți, pentru că oasele cresc activ. Laboratoarele au intervale separate pe vârste.
  • În sarcină, mai ales în ultimul trimestru, placenta produce fosfatază alcalină, iar valorile cresc firesc.
  • După fracturi, în perioada de vindecare, valorile pot crește temporar.
  • În unele boli osoase sau în tulburări ale metabolismului calciului și vitaminei D, fosfataza alcalină poate fi crescută; legătura este explicată în Parathormonul și calciul: legătura dintre cele două analize și în articolul despre vitamina D.
  • După o masă grasă, la unele persoane, în special cu grupa sanguină O sau B, fosfataza alcalină de origine intestinală poate crește ușor, motiv pentru care se recomandă recoltarea pe nemâncate.
  • În scurgerea îngreunată a bilei, fosfataza alcalină crește împreună cu GGT.

Când sursa nu este clară, laboratorul poate determina izoenzimele fosfatazei alcaline, adică formele ei specifice fiecărui țesut.

Tânără care ține o eprubetă cu sânge, lângă un suport cu probe pentru testele hepatice

Cum le citește medicul împreună: tiparele

Medicul interpretează bilirubina, GGT și fosfataza alcalină împreună cu ALT și AST, căutând un tipar, adică o combinație de modificări care orientează spre o anumită zonă. Tiparele de mai jos sunt simplificate și au doar rol educativ; în realitate, multe situații sunt mixte.

TiparCe se vede de obiceiSpre ce se orientează medicul, în general
HepatocelularALT și AST crescute mai mult decât fosfataza alcalinăsuferința celulelor ficatului
Colestaticfosfataza alcalină și GGT crescute, eventual bilirubina directăscurgerea îngreunată a bilei
Mixtcreșteri ale ambelor grupemai multe mecanisme posibile
Bilirubină indirectă izolatădoar bilirubina indirectă crescută, restul normaledistrugere de globule roșii sau conjugare lentă
Fosfatază alcalină izolată, GGT normaldoar fosfataza alcalină crescutăsursă osoasă, creștere, sarcină
GGT izolatdoar GGT crescutalcool, medicamente, ficat gras, alte cauze

Pentru tipare, unii medici folosesc și raportul R, care compară creșterea ALT cu cea a fosfatazei alcaline, fiecare raportată la limita superioară a laboratorului. Calculul și interpretarea aparțin medicului.

Important: Îngălbenirea pielii sau a ochilor, urina închisă la culoare cu scaune deschise la culoare, mâncărimile generalizate, febra cu frisoane sau durerea intensă în partea dreaptă, sub coaste, necesită evaluare medicală promptă. Dacă apar confuzie, somnolență marcată sau vărsături cu sânge, sună imediat la 112.

Pregătirea și ce poate denatura rezultatul

Pentru aceste analize se recomandă recoltare dimineața, după 8–12 ore de post, fără alcool în zilele dinainte și fără un post prelungit peste 14–16 ore. Câțiva factori legați de probă pot și ei schimba rezultatul.

FactorCe analiză afecteazăEfect
Masă grasă înainte de recoltarefosfatază alcalinăpoate crește ușor la unele persoane
Post foarte lungbilirubinăpoate crește ușor
Alcool în zilele dinainteGGTpoate crește
Expunerea probei la lumină puternicăbilirubinăpoate scădea fals, pentru că lumina o descompune
Hemoliza probeibilirubină și alte analizepoate influența rezultatul, în funcție de metodă
Medicamente care stimulează enzimeleGGT, fosfatază alcalinăpot crește

Pe lângă acestea, nu întrerupe medicamentele fără acordul medicului și spune-i ce suplimente iei. Regulile generale de pregătire sunt descrise în Pregătirea pentru analizele de sânge: post, apă, medicamente.

Ce merită să rămână

Bilirubina, GGT și fosfataza alcalină completează transaminazele și îl ajută pe medic să deosebească suferința celulelor ficatului de problemele de scurgere a bilei sau de cauzele din afara ficatului, cum ar fi oasele și globulele roșii. Multe creșteri izolate au explicații benigne sau temporare, iar sensul real apare doar din tiparul complet și din context.

De reținut:

  • bilirubina indirectă ține de producție și conjugare, cea directă de eliminarea bilei;
  • o bilirubină indirectă ușor crescută, cu restul analizelor normale, are adesea o explicație benignă;
  • GGT este sensibil la alcool și medicamente, dar puțin specific;
  • fosfataza alcalină este firesc mai mare la copii, adolescenți și în sarcină;
  • îngălbenirea pielii cu urină închisă și scaune deschise cere consult medical prompt.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă bilirubina indirectă ușor crescută?

Poate avea mai multe explicații, de la un post prelungit sau o particularitate benignă, cum ar fi sindromul Gilbert, până la distrugerea crescută a globulelor roșii. Medicul o evaluează împreună cu celelalte analize.

De ce este fosfataza alcalină mare la copilul meu?

La copii și adolescenți, oasele cresc activ și produc fosfatază alcalină, așa că valorile sunt în mod normal mult mai mari decât la adulți. Laboratorul folosește intervale pe vârste.

Scade GGT-ul dacă renunț la alcool?

De obicei da, dar treptat, în câteva săptămâni. GGT poate fi influențat și de medicamente sau de ficatul gras, așa că medicul interpretează evoluția.

Trebuie să fiu nemâncat pentru aceste analize?

Da, se recomandă 8–12 ore de post, fără să depășești 14–16 ore. O masă grasă poate crește fosfataza alcalină, iar un post prea lung poate crește bilirubina.

Ce este bilirubina directă?

Este forma de bilirubină prelucrată de ficat, care se elimină în bilă. Creșterea ei sugerează că bila se elimină mai greu și se evaluează de medic.

↑