Examenul coproparazitologic este analiza microscopică a materiilor fecale prin care laboratorul caută paraziți intestinali: ouă și larve de viermi, chisturi sau forme active ale unor organisme microscopice, precum Giardia. Se cere când ai simptome digestive persistente, mâncărimi, scădere în greutate fără explicație sau când în familie a fost depistat un parazit.
Analiza pare simplă, dar are câteva particularități care îi influențează mult rezultatul: paraziții nu se elimină zilnic, unele medicamente îi ascund, iar oxiurii, frecvenți la copii, se caută cu un test diferit. Toate sunt explicate mai jos. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate; tratamentul antiparazitar se stabilește numai de medic.
Ce este examenul coproparazitologic
Examenul coproparazitologic, numit și examen parazitologic din materii fecale, este o investigație de parazitologie în care proba de scaun este examinată la microscop, direct și după tehnici de concentrare. Scopul lui este să găsească formele prin care paraziții se transmit sau pe care le lasă în urmă.
Paraziții intestinali se împart, în linii mari, în două grupe:
- Protozoarele, organisme formate dintr-o singură celulă, care pot apărea sub formă de trofozoiți (forma activă, fragilă) sau de chisturi (forma de rezistență, care se transmite). Exemple: Giardia, Entamoeba, Cryptosporidium.
- Helminții, adică viermii intestinali, care se depistează mai ales prin ouăle sau larvele lor și, uneori, prin fragmente vizibile cu ochiul liber. Exemple: Ascaris, Trichuris, Taenia, Hymenolepis.
În laborator, proba este examinată pe o lamă, într-un preparat nativ cu ser fiziologic și unul colorat cu soluție Lugol, care pune în evidență chisturile. Apoi se folosește o tehnică de concentrare, prin care o cantitate mai mare de scaun este „spălată” și centrifugată, astfel încât ouăle și chisturile rare să poată fi găsite mai ușor.
Ce paraziți poate depista
Examenul coproparazitologic poate depista majoritatea paraziților intestinali care își elimină formele prin scaun, dar sensibilitatea lui diferă de la un parazit la altul. Tabelul de mai jos prezintă câțiva dintre cei întâlniți mai des.
| Parazit | Grupă | Ce se caută în probă | Observații |
|---|---|---|---|
| Giardia duodenalis (lamblia) | protozoar | chisturi, rar trofozoiți | frecvent la copii; testul antigenic poate fi mai sensibil |
| Entamoeba | protozoar | chisturi, trofozoiți | microscopia nu deosebește întotdeauna speciile patogene |
| Blastocystis | protozoar | forme caracteristice | semnificația depinde de simptome și de cantitate |
| Cryptosporidium | protozoar | oochisturi | necesită de obicei o colorație specială, cerută separat |
| Ascaris lumbricoides | helmint | ouă | viermi mari, uneori eliminați întregi |
| Trichuris trichiura | helmint | ouă | ouă cu aspect tipic, de „lămâie” |
| Hymenolepis nana | helmint | ouă | se transmite ușor între copii |
| Taenia | helmint | ouă, fragmente (proglote) | fragmentele pot fi văzute cu ochiul liber |
| Enterobius vermicularis (oxiuri) | helmint | rar în scaun | se caută prin testul cu bandă adezivă |
Paraziții care trăiesc în țesuturi, nu în intestin, cum este Toxocara, nu apar în scaun și se caută prin analize de sânge, de exemplu teste serologice cerute de medic.
De ce se cer trei probe în zile diferite
Medicul recomandă adesea trei probe, recoltate în zile diferite, pentru că paraziții nu își elimină ouăle sau chisturile în mod constant. Într-o zi proba poate conține sute de chisturi, iar a doua zi niciunul.
Cu o singură probă negativă, probabilitatea de a scăpa un parazit existent este mai mare. Fiecare probă suplimentară, luată la câteva zile distanță, crește șansa ca analiza să surprindă o perioadă de eliminare. Intervalul exact și numărul de probe le stabilește medicul sau laboratorul, de obicei o probă la două–trei zile.
Sfat: Notează-ți în calendar zilele în care recoltezi și cere la laborator, de la început, recipientele pentru toate probele. Așa nu uiți o recoltare și nu amesteci probele între ele.
Această abordare diferă de coprocultură, unde, de obicei, o singură probă este suficientă pentru un episod de diaree. De multe ori, cele două analize se cer împreună, din probe separate.
Pregătirea: ce poate interfera cu analiza
Câteva medicamente și investigații pot ascunde paraziții sau pot face proba greu de examinat timp de zile sau săptămâni. Înainte de recoltare, spune-i medicului tot ce ai luat recent, inclusiv suplimentele.
| Substanță sau investigație | De ce interferă |
|---|---|
| Substanțe de contrast cu bariu, folosite la radiografii digestive | acoperă câmpul microscopic |
| Laxative uleioase, de exemplu uleiul de parafină | picăturile de grăsime împiedică examinarea |
| Unele antidiareice și cărbunele medicinal | modifică aspectul probei |
| Antibiotice | pot reduce temporar eliminarea unor protozoare |
| Tratamente antiparazitare recente | pot da un rezultat negativ temporar |
Nu întrerupe niciun tratament fără acordul medicului. El îți va spune dacă e nevoie să aștepți câteva zile sau săptămâni înainte de recoltare și cât anume. Pentru alți factori care pot denatura analizele, citește articolul despre factorii care influențează analizele.
Cum se recoltează proba
Proba pentru examenul coproparazitologic se ia dintr-un scaun proaspăt, emis într-un vas curat, și se pune cu spatula în recipientul primit, într-o cantitate cam cât o nucă. Pașii sunt asemănători cu cei de la coprocultură:
- Urinează separat, înainte, ca urina să nu ajungă în probă.
- Emite scaunul într-o oliță curată, într-un vas uscat sau pe o folie de plastic întinsă peste toaletă.
- Cu spatula recipientului, ia porțiuni din mai multe locuri ale scaunului, inclusiv din cele cu mucus.
- Dacă observi fragmente albe, mobile sau asemănătoare unor bucăți de panglică, pune-le și pe ele în recipient sau separat, într-un recipient curat.
- Închide bine recipientul, notează numele, data și ora, apoi spală-te pe mâini cu apă și săpun.
- Du proba la laborator cât mai repede; scaunele lichide, care pot conține trofozoiți fragili, se predau ideal în prima oră.
Proba cu soluție de conservare
Unele laboratoare oferă recipiente care conțin deja un lichid conservant. Acesta păstrează formele parazitare și permite predarea probei mai târziu, uneori chiar a tuturor probelor odată. Pui proba în lichid până la semnul indicat, amesteci ușor cu spatula și nu verși conservantul. Lichidul poate fi iritant, așa că ține recipientul departe de copii.
Principiile generale ale unei recoltări corecte, valabile pentru orice probă biologică, sunt aceleași ca la urină, unde le găsești explicate în ghidul despre sumarul de urină.
Oxiurii: de ce au nevoie de un test separat
Oxiurii (Enterobius vermicularis) se depistează rar în scaun, pentru că femelele ies noaptea în jurul anusului și își depun ouăle pe piele, nu în intestin. De aceea, testul potrivit este testul cu bandă adezivă, numit și amprenta anală sau „scotch test”.
Cum se face, în general:
- Testul se face dimineața, imediat după trezire, înainte de baie, de toaleta locală și de defecare.
- O bandă adezivă transparentă, primită de la laborator sau pregătită conform indicațiilor, se lipește câteva secunde pe pielea din jurul anusului.
- Banda se dezlipește și se lipește întinsă pe o lamă de sticlă sau pe suportul primit.
- Lama se pune în ambalajul ei și se duce la laborator, unde este examinată la microscop.
- De obicei testul se repetă în câteva dimineți diferite, pentru a crește șansa de depistare.
Mâncărimea anală, mai ales noaptea, somnul agitat și iritabilitatea la copii pot fi semne care îl determină pe medic să ceară acest test. Oxiurii se transmit ușor în familie, așa că medicul poate recomanda verificarea tuturor membrilor. Pentru pregătirea copilului fără stres, vezi articolul despre analizele la copii.
Important: Spălatul pe mâini după toaletă și înainte de masă, unghiile tăiate scurt și schimbarea frecventă a lenjeriei reduc transmiterea oxiurilor în familie, dar nu înlocuiesc evaluarea și tratamentul recomandate de medic.
Testele antigenice și alte analize complementare
Pe lângă examenul la microscop, laboratoarele pot face teste care caută direct substanțe specifice anumitor paraziți, numite antigene. Ele sunt adesea mai sensibile decât microscopia pentru parazitul vizat, dar detectează doar parazitul pentru care au fost concepute.
- Antigenul Giardia din scaun este folosit frecvent la copii cu diaree sau dureri abdominale recurente.
- Antigenul Cryptosporidium se cere mai ales la persoanele cu imunitate scăzută sau cu diaree prelungită.
- Testele moleculare pot identifica mai mulți paraziți deodată, acolo unde sunt disponibile.
Analizele de sânge pot aduce și ele indicii. Unii viermi intestinali sau tisulari pot crește numărul de eozinofile, un tip de globule albe; ce înseamnă acest lucru afli din articolul despre leucocite și formula leucocitară. Un număr normal de eozinofile nu exclude însă o parazitoză, iar unul crescut poate avea și alte cauze, cum ar fi alergiile.
Cum citești rezultatul
Rezultatul examenului coproparazitologic este descriptiv și precizează dacă s-au găsit forme parazitare și, în caz afirmativ, ce parazit și în ce formă.
| Formulare pe buletin | Ce înseamnă |
|---|---|
| Nu s-au observat elemente parazitare | în proba examinată nu au fost găsite ouă, larve sau chisturi |
| Chisturi de Giardia duodenalis | prezența formei de rezistență a parazitului |
| Ouă de Ascaris lumbricoides | prezența ouălor viermelui |
| Trofozoiți de... | prezența formei active, de obicei în scaune moi sau lichide |
| Blastocystis, rare/frecvente | prezența organismului, interpretată în funcție de simptome |
Un rezultat negativ, mai ales dacă provine dintr-o singură probă, nu exclude complet o parazitoză. Medicul poate cere probe suplimentare, un test antigenic sau testul pentru oxiuri. De ce este cerută uneori o nouă probă, chiar dacă prima a ieșit bine, afli din articolul despre repetarea analizelor.
Dacă rezultatul este pozitiv, nu începe un tratament „din auzite” sau cu produse cumpărate fără recomandare. Medicul stabilește medicamentul, dacă este nevoie de tratarea familiei și dacă e necesar un control după tratament.
Atenție: Diareea severă cu semne de deshidratare, sângele în scaun, febra mare sau durerile abdominale intense nu așteaptă rezultatul analizei: cere ajutor la urgențe sau sună la 112.
Ce trebuie să știi
Examenul coproparazitologic depistează paraziții intestinali prin ouăle, larvele, chisturile sau formele lor active, dar reușește cel mai bine atunci când proba este recoltată corect, de mai multe ori și fără interferențe din partea unor medicamente sau investigații. Oxiurii au nevoie de testul cu bandă adezivă, iar unii paraziți se caută mai bine prin teste antigenice.
De ținut minte:
- paraziții se elimină intermitent, de aceea se recomandă de obicei trei probe în zile diferite;
- bariul, laxativele uleioase și tratamentele recente pot ascunde paraziții;
- proba proaspătă, cât o nucă, din mai multe locuri ale scaunului, fără urină;
- oxiurii se caută dimineața, înainte de toaletă, cu bandă adezivă;
- tratamentul se stabilește doar de medic, uneori pentru toată familia.
Întrebări frecvente
Pot recolta toate cele trei probe în aceeași zi?
Nu, pentru că rostul lor este să surprindă zile diferite de eliminare a paraziților. Probele se recoltează la câteva zile distanță, conform indicațiilor medicului sau laboratorului.
Examenul coproparazitologic depistează oxiurii?
Rareori, pentru că ouăle de oxiuri se depun pe pielea din jurul anusului, nu în scaun. Pentru ei se face testul cu bandă adezivă, dimineața, înainte de toaletă.
Trebuie să țin o dietă înainte de analiză?
Nu există o dietă obligatorie, dar evită laxativele uleioase și spune-i medicului dacă ai făcut recent o radiografie cu bariu sau ai luat antibiotice ori antiparazitare.
Dacă am Giardia, trebuie să se testeze toată familia?
Medicul poate recomanda acest lucru, mai ales dacă și alți membri au simptome, pentru că parazitul se transmite ușor. Decizia se ia de la caz la caz.
Cât durează până primesc rezultatul?
De obicei rezultatul unei probe este gata în una–două zile. Când se cer trei probe, rezultatul final vine după ce au fost examinate toate.
